După mai bine de şase decenii de la crimă, un clujean, fost cadru al Securităţii, ar putea fi pus sub acuzare pentru că a mitraliat, cu sânge rece, trei ţărani anticomunişti.
Liviu Pangraţiu este doar unul dintre foştii securişti, agenţi obedienţi ai unui regim condamnat oficial ca fiind criminal, care a împuşcat cu sânge rece trei ţărani ce s-au opus colectivizării forţate în 1949. Pangraţiu este, actualmente, pensionar şi a privit, probabil, la televizor, exhumarea celor trei victime ale sale, la 60 de ani de la crima petrecută pe Dealul Crucii - satul Nepos - judeţul Bistriţa Năsăud.
Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului din România (IICCR) a demarat în urmă cu două zile procedurile de exhumare a trei partizani executaţi de Securitatea din Bistriţa în vara lui 1949. Cercetătorii au acţionat în baza unei solicitări din partea nepotului unuia dintre partizanii ucişi şi aruncaţi în groapa comună şi care a dorit să recupereze cadavrul înaintaşului său pentru a-l îngropa creştineşte.
Drumul până la groapa fără nume, unde au fost aruncaţi morţii, trece Peste Râpă - un deal scormonit de văioage pline de scaieţi, lung de peste trei kilometri. “Râpa” creşte brusc la poalele satului Nepos, aflat la câţiva kilometri distanţă de oraşul Năsăud, şi nici un trecător nu poate să bănuiască povestea cumplită pe care o ascunde peisajul demn de un tablou. împuşcarea celor trei, Leonida Bodiu, Toader Dumitru şi Ioan Burdeţ, s-a înscris într-o practică neoficială des folosită de Securitate în cazul membrilor din oraganizaţiile de partizani anticomunişti. Cei trei făceau parte din organizaţia “Garda Albă”.
Varianta oficială a Securităţii precizează că în ianuarie 1949 cei trei ar fi făcut un depozit de armament din 6 arme militare între comunele Rebra şi Nepos, în regiunea Dealul Crucii, dar pentru că au declarat la anchetă că nu pot indica locul depozitului, sunt dispuşi să îl identifice în teren.
“La orele 9 ziua 8 iulie 1949 a raportat telefonic slt. de Securitate Pangraţiu Liviu că cei trei arestaţi, în timp ce au dezgropat depozitul de armament au încercat să pună mâna pe grenadele aflate în depozitul de armament şi nedeclarate de ei, ca atacând prin aceasta organele de escortă, pentru a-şi asigura pe această cale fuga lor, la care organele de Securitate [...] din legitimă apărare şi pentru a împiedica fuga celor trei arestaţi periculoşi securităţii statului, au făcut uz de arme împuşcându-i pe toţi trei arătaţi, adică pe Bodiu Leonida, Burdeţ Ioan şi Toader Dumitru”, se arată într-o stenogramă a evenimentului, citat de IICCR.
în ciuda intoxicaţiei cu informaţii ale Securităţii, care a încercat să ascundă crima, a reieşit că Bodiu, Burdeţ şi Dumitru au fost transportaţi din sediul Securităţii Bistriţa până în dreptul gării din Nepos. De aici au fost forţaţi să urce pe jos, în direcţia nord, până la locul numit Valea Raţei, situat pe Dealul Crucii la o altitudine de aproximativ 837 de metri. Ei au fost împuşcaţi în cap prin rafale scurte de arme automate. Singurul martor al măcelului este Teofil Ivaşcu, din Rebra, acum de 80 de ani. Bătrânul s-a trezit ieri cu noaptea în cap ca să urce la locul gropii comune pentru a urmări exhumarea.
“Eram tânăr, aveam 19 ani. Am venit în zonă cu doi bătrâni la cireşe, pe considerentul că mă puteam sui mai sus în copac. Când am auzit focuri de armă, aşa, pe la 5 dimineaţa. Am crezut că sunt vânători şi am fugit încoace”, explică, pe nerăsuflate, Ivaşcu. Imaginea pe care a avut-o în faţa ochilor îl va urmări până la finalul zilelor: trei bărbaţi zăceau unul peste celălalt într-o baltă de apă transformată într-un ochi de sânge din pricina rănilor.
“I-am cunoscut pe toţi. M-am dus acasă şi i-am spus ce-am văzut la un frate al lui Toader Dumitru, că eram vecini. Şi prin sat m-a luat la rost primaru că de ce vorbesc minciuni. «Acolo nu e nime îngropat»”, spune bătrânul Teofil. La două săptămâni după omor, omul s-a întors la locul împuşcării alături de câteva rude ale morţilor, însă groapa era mascată cu glii de pământ. “Erau oameni gospodari, cinstiţi, la care nu le-o convenit de comunism, de colectiv. Au venit acasă din război şi ca răsplată i-o dus în vârfu dealului şi i-o puşcat. Plata că o fost de rându războiului, penru ţară. Şi n-o mai vorbit despre asta nime!”, încheie moşul.
Grupa de execuţie a fost formată, arată cercetările IICCR, din sub-locotenent Liviu Pangraţiu - comandant), plutonier major Liviu Herţa şi plutonier Traian Săsărman, la acea dată cadre ale Securităţii din Bistriţa. Şeful Securităţii din Bistriţa a fost, atunci, maiorul Viorel Gligor, iar superiorul său direct a fost colonelul Mihai Patriciu, şeful Direcţiei Regionale de Securitate din Cluj. Liviu Pangraţiu şi Traian Săsărman mai trăiesc. “E tristă reacţia autorităţilor. în loc să te ajute, au refuzat să vină. Ei sunt eroi până la urmă şi avem o datorie faţă de ei. Poliţia mi-a spus să uităm ce-a fost pentru că a fost acum 60 de ani. Pentru ei nu mai înseamnă nimic. Dar pentru noi înseamnă, e sângele nostru”, spune, cu tristeţe, părintele din Feldru, Vasile Rus, nepotul direct al partizanului Dumitru Toader, unul dintre împuşcaţi.
în buza gropii săpate de arheologi pe Dealul Crucii se profilează cadavrele: unul lângă celălalt, întocmai cum au fost împinşi de securişti în groapa comună. Unul este descălţat pentru că, probabil, în cădere, pantofii i-au zburat din picioarele chinuite. în buzunarul unuia, săpătorii găsesc o sipcă, iar printre oasele răzleţe sunt cartuşe golite. Părintele Rus îşi ţine respiraţia văzându-şi bunicul pentru prima dată.
“E o problemă de mentalitate a procurorilor, pentru că după părerea mea şi actualul cod penal le poate da posibilitatea să încadreze o astfel de faptă în categoria crimelor neprescriptibile. Este vorba de o crimă comisă de o instituţie militară cum a fost Securitatea, pe timp de pace şi împotriva unei populaţii paşnice. Ei s-au purtat practic ca o armată de ocupaţie”, spune preşedintele IICCR Marius Oprea, atent să păstreze situ-ul intact.
Ieri, reprezentanţii Parchetul Militar Cluj a refuzat să participe la exhumare pe motiv că instituţia nu are competenţă. La fel, Inspectoratul Judeţean de Poliţie Bistriţa şi Parchetul Bistriţa au cedat târziu insistenţelor cercetătorilor şi rudelor pentru a se prezenta la exhumare, întrucât oamenii nu voiau să încuie din nou mormântul. Deşi au fost găsite până acum 20 de gropi comune, similare, în niciunul dintre cazuri Parchetele nu au emis rezoluţii de începere a urmăririi penale, precizând că este vorba de simple “abuzuri în serviciu”, ale foştilor lucrători ai Securităţii. Cadavrele vor fi transportate la Institutul de Medicină Legală pentru a fi expertizate, iar apoi vor fi îngropate creştineşte.
“Ne-am mutat din Rebra, unde stăteam cu mama, în Nepos. Tatăl vitreg ne-a pus în căruţă pe toţi trei şi am plecat. Să piară numele, să nu mai avem de suferit”, spune, cu lacrimi în ochi, Marta Toader, fiica lui Toader Dumitru. Ieri, întregul sat Nepos a stat cu ochii spre cer aşteptând să coboare Dealul Crucii, martirii lor.
Pangraţiu- “Nu am ce să spun”
Liviu Pangraţiu a fost găsit în propiul apartament, din strada Mehedinţi. Este mic şi cărunt şi nu vrea să discute despre crima la care s-a făcut părtaş în 1949. “Am lucrat mai mulţi ani în Ministerul Internelor, dar nu ştiu despre ce crime vorbiţi. întrebaţi-i pe cei care mă acuză de aceste lucruri, ce să spun eu? Nu am ce să spun”, a zis, prin uşă, Pangraţiu.
“Am lucrat prin toată ţara, în mai multe oraşe, unde am fost trimis. în perioada aia (n.r. anul execuţiei, 1949) eram la Bucureşti, nici măcar nu am fost în judeţul Bistriţa-Năsăud”, a completat fostul comandant de securitate. Remuşcările faţă de cele trei persoane torturate şi împuşcate cu mitraliera nu îşi au locul. La aceste întrebări Liviu Pangraţiu a răspuns de mai multe ori, mecanic, că “Nu ştie”. (Mihai HENDEA)
Bianca FELSEGHI
|
